Iata in continuare cateva dintre cele mai eficiente  verdeturi de primavara care pot fi folosite  in acelasi timp si ca medicamente vegetale naturale:

PAPADIA

Salatele din frunze proaspete( tinere) de papadie sunt printre cele mai puternice depurative ale primaverii.

Afectiunile hepatice, anemia, guta, pletora pot sa fie foarte mult diminuate prin folosirea acestui tonic amar.

Preparate cu zeama de lamaie, ulei vegetal, sare si cateva condimente, salata din frunze crude de papadie actioneaza ca normalizant al functiilor intestinului, are efecte  anticonstipante si combate o serie intreaga de boli de piele, de la dermatoze persistente la eczeme si ciuperci.

Este cea mai utilizata planta in cadrul curelor  naturale de slabire din perioada primaverii.

LEURDA

Frunzele de leurda sunt binecunoscute de cei ce colinda primavara prin padurile de foioase, mai ales in zonele mai umede, pe malurile izvoarelor.

Usor de recunoscut dupa puternicul miros de ustroi pe care il  degaja, planta are o nota aparte in arsenalul terapeutic al primaverii.

Efectul depurativ concretizat in special prin eliminarea acidului uric este completat de un puternic efect antitoxic- ea facand parte dintre plantele folosite contra intoxicatiei cu nicotina. In cazul femeilor afectate de  mastite sau alte boli ale sanilor , mai ales  cand sunt corelate si cu predispozitia la cistite sau alte infectii in corp, se recomanda o cura de cel putin 10 zile cu aceasta planta, sub forma de adaos la salatele de cruditati si suplimentar sub forma de supe si piureuri.

VITA DE VIE

Frunzele proaspete, la fel ca si carceii abia aparuti confera un gust proaspat, usor acrisor, salatelor de cruditati. Cu conditia sa nu fie preparate prin fierbere sau incalzire, frunzele de vita(mai ales vita cu struguri negri) combat eficient obezitatea si celulita. Chiar si  cazurile persistente de celulita pot fi ameliorate realizand o cura de cruditati de 2 saptamani in care la cel putin o masa se va consuma salata cu frunze de vita. In plus, in urma unei astfel de cure se va putea remarca imbunatatirea circulatiei sanguine si combaterea varicelor, reglarea menstruatiei in cazul femeilor( mai ales in situatia tendintei catre hemoragii abundente).

SPANACUL

Este una dintre plantele cele mai nutritive, fiind din acest motiv recomandat in mod special copiilor-carora le favorizeaza cresterea- batranilor si convalescentilor. Un foarte bun antianemic datorita continutului ridicat de fier, recomandat in avitaminoze, el este un purificator al sangelui si un remediu contra bolilor de piele cronice. Datorita silicatilor nu este recomandat suferinzilor de guta, artrita, reumatism si diabet.

URZICA

Una dintre plantele folosite din cele mai vechi timpuri pentru rolul sau terapeutic  si alimentar, combina efectele depurative remarcabile cu un efect de revitalizare si regenarare a organismului. Frunzele proaspete ale urzicilor abia aparute sunt considerate datorita secretinei pe care o contin, printre cele mai puternice stimulente ale secretiei digestive. Urzica  contine un adevarat arsenal de substante benefice in revenirea de dupa perioada de iarna: saruri minerale( fier, sulf, siliciu, mangan,) vitamine(B,C,E,K) si este totodata intre cele mai bogate surse de clorofila. Toate acestea o recomanda in anemie, slabiciune accentuata, reumatism si boli ale articulatiilor, psoriazis. Nivelul glicemiei este redus in mod eficient in cazul persoanelor care sufera de diabet, dar care tin cure cu frunze de urzica si papadie. Pentru a prepara salata doar din frunze de urzica, se spala cu atentie frunzele crude si se amesteca cu apa si putina sare. Se poate acri cu putina zeama de lamaie sau otet de mere si miere de albine.

MACRIS

Este o planta binecunoscuta  pentru puternicul gust acru al frunzelor. Adaugate ca si condiment la salate si supe , frunzele crude de macris stimuleaza digestia si ajuta la refacerea puterilor in cazul persoanelor bolnave, mai ales dupa stari febrile. Datorita continutului de oxalat de potasiu si acid oxalic, nu este recomandat persoanelor care sufera de reumatism, guta sau artrita si nici de persoanele cu hiperaciditate gastrica. Nu se  prepara in vase metalice si nu se combina cu apa minerala, fiind incompatibile.

HREAN

Frunzele crude confera hranei o aroma agreabila si stimuleaza totodata procesele digestive.ele au efecte de combatere a a nemiei si a problemelor respiratorii. Proprietatile lor purificatoare si stimulative sunt foarte de dorit in cazul persoanelor care se confrunta frecvent cu raceli, amigdalite, gripe, sinuzite, probleme respiratorii asociate cu o secretie abundenta de mucus.

Loboda

Binecunoscutele frunze de loboda, folosite adesea pentru supe in perioada primaverii pot sa constituie un ingredient al asalatelor depurative din cura de primavara. Datorita saponinelor din compozitie, are  puternice efecte in afectiunile respiratorii inflamatorii, intulburarile digestive si boli de pile. Folosirea zilnica pentru cel putin o saptamana poate sa usureze mult tulburarile hepatice si biliare, mai ales cazurile de dischinezie. Contine o doza  considerabila de vitamina C.

Consumul de antibiotice sau de medicamente pentru boli de lunga durata, stresul , consumul abuziv de alcool si tutun, lipsa odihnei, hranirea insuficienta si alimentatia bogata in aditivi sintetici, reprezinta factorii declansatori ai candidozei. De asemenea, hormonul feminin de sinteza, progesteron, ce se gaseste in pilulele anticonceptionale stimuleaza dezvoltarea acestei ciuperci. Hrana slab nutritiva, dietele cu carbohidrati suprarafinati conduc dupa multi ani la transformarea intestinului gros intr-o “teava” inerta, captusita cu straturi de crusta din materiale fecale- locul unei putrefactii si fermentatii constante si al unei absorbtii intestinale ineficiente, favorabil dezvoltarii candidozei.

Simptomele acestei boli difera de la individ la individ, si cuprind:

-alergii la mancare sau la inhalarea de substante chimice;

-oboseala(frecventa cel mai adesea dupa masa)

-afectiuni gastrointestinale(digestie lenta, constipatie, diaree, balonari, crampe, arsuri)

-afectiuni neurologice( pofta exagerata de dulciuri, iritabilitate, dureri  de cap, migrene, comportament capricios, confuzie, concentrare dificila, depresie, anxietate)

-afectiuni genito-urinale(infectii vaginale,probleme menstruale, impotenta, infertilitate, prostatite, infectii urinale, mancarime rectala)

-probleme respiratorii(raceli frecvente, congestie ,rinite, astm bronsic,  otite, dureri de gat)

-afectiuni ale pielii(psoriazis, urticarie, eruptii cutanate)

-hiperactivitate, infectii cronice ale urechilor, colici frecvente in perioada copilariei;

-alte simptome: stare generala proasta, racirea extremitatilor, albirea limbii.

Este important de mentionat  ca nu toti indivizii care prezinta combinatii ale simptomelor enumerate au candidoza. Dar prezenta acestora este un indiciu suficient pentru necesitatea realizarii unor analize.

Cu un tratament adecvat, alcatuit dintr-o dieta speciala, lipsita de carbohidrati, remedii fitoterapeutice si abordarea unui mod de viata odihnitor, lipsit de stres, aceasta boala poate fi vindecata destul de repede.

Extractele din plante in ulei se obtin prin macerarea plantelor intr-un ulei vegetal natural sau prin amestecarea uleiurilor grase cu uleiuri volatile. Uleiurile vegetale grase folosite ca baza pentru aceste extracte se pot alege in functiile de efectele pe care dorim sa le obtinem, tinand cont de proprietatiile terapeutice ale acestor uleiuri la care se vor adauga, fireste, efectele vindecatoare ale plantelor medicinale ce sunt macerate in ele.

ULEIURILE VEGETALE CE POT FI FOLOSITE PENTRU OBTINEREA EXTRACTELOR DIN PLANTE

Uleiul din floarea soarelui

Contine vitaminele A,D,E,si K, proteine ce cuprind toti aminoacizii esentiali, saruri minerale. Are efect vitaminizant si antitoxic atat intern cat si extern. Este cel mai folosit ulei pentru preparatele de extracte vegetale pentru piele.

Uleiul de germeni de grau

Contine vitaminele A,D,E,F si K, are efect estrogen. Utilizat ca ulei de masaj este un mijloc natural de marire a dimensiunilor si fermitatii sanilor la femei,contribuie la combaterea hirsutismului(parul in exces la femei). Este unul dintre uleiurile cele mai valoroase pentru intretinerea, regenerarea si infrumusetarea pielii in cazul femeilor. Extractul de seminte de marar in acest ulei amplifica foarte mult efectele mentionate.

Uleiul de masline

Contine vitaminele E,B,C, lecitina, clorofila, xantofila. Folosit ca baza pentru uleiurile de uz extern, are efect antiseptic si antibacterian. Este un ulei foarte valoros, fiind usor de asimilat in piele si foarte nutritiv. Se utilizeaza extern pentru intretinerea pielii, tratarea arsurilor,  a paradontozei, gutei si reumatismului, pentru amelionarea cazurilor de anemie.

Uleiul de migdale

Este bogat in calciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu,vitaminele A si B, taninuri. Se foloseste contra eczemelor, erizipelului, pruritului si in cazurile de piele foarte uscata cu tendinta de crapare. Este un remediu valoros pentru ingrijirea pielii.

Uleiul de nuca

 Contine in cantitati mari vitaminele E si F. Se utilizeaza sub forma de masaj(frectie) pe intregul corp pentru copiii rahitici sau anemici. Este o baza valoroasa pentru remediile ce combat dermatozele.

Uleiul din seminte de dovleac

Contine vitaminele A, E si F. Are un efect de calmare si reducere a iritatiilor si pruritului.

Uleiul din nuca de cocos

Foarte bogat in acizi grasi saturati, este in primul rand un ulei cu efecte racoritoare si antiinflamatoare, recomandat contra arsurilor, inflamatiilor si iritatiilor.

Uleiul din palmier

Este cea mai bogata sursa de vitamina E dintre uleiurile vegetale. In cosmetica este considerat unul dintre cele mai bune ingrediente naturale, cu efecte de intretire a pielii, tratare a dematozelor, pruritul, pentru ameliorarea psoriazisului.

Uleiul de soia

Foarte bogat in acizi grasi nesaturati. Se foloseste in cazuri de sclerodermite, pioree alveolo-dentara; este un remediu eficace pentru  afectiunile pielii in general.

Uleiul de susan

Ceva mai rar intalnit, este uleiul foarte hranitor si usor de absorbit de catre piele. Contine vitaminele B, D, E si F. Specific pentru acest ulei este efectul tonic, regenerant, calmant, nutritiv. Este considerat cel mai valoros pentru cazurile de piele uscata si aspra, osteoporoza, parandotoza, probleme ale oaselor si articulatiilor, stari de slabiciune si emaciere, migrene.

Datorita faptului ca rosmarinul imbunatateste circulatia sangelui catre creier, el este folosit de asemenea in tratamentul migrenei. Migrenele pot fi provocate de diversi factori cum ar fi alergiile, stresul, dezechilibrele hormonale, circulatia proasta si afectiunile ficatului. Atunci cand are loc  un atac de migrena, vasele de sange din interiorul craniului prezinta spasme, apoi se dilata, provocand durerea ascutita specifica din zona tamplelor, precum si senzatia de greata si voma. Rosmarinul nu vindeca definitiv un atac de migrena, dar daca este luat la baza regulata, reduce severitatea si frecventa atacurilor, prin echilibrarea  circulatiei sangelui catre creier. In acest fel,  spasmele vaselor de sange sunt reduse sau dispar complet, iar celelalte simptome conexe sunt astfel diminuate.

Rosmarinul poate fi folosit, de asemenea, pentru tratarea pacientilor care sufera de o circulatie periferica deficitara, ce provoaca racirea mainilor si a picioarelor, degeraturi, vanatai, arterosleroza si vene varicoase. Este una dintre putinele plante  care permit cresterea presiunii sangelui. Desi nu se cunoaste inca motivul, s-a dovedit ca femeile sunt mai predispuse catre hipotensiune decat barbatii. Exista  anumite teorii care explica acest lucru prin dezechilibre hormonale, anemie, subnutritie si tonus muscular redus. Desi hipotensiunea nu este la fel de periculoasa ca si hipertensiunea, totusi ea ingreuneaza mult viata unui numar mare de femei care se simt adesea epuizate. Rosmarinul actioneaza prin cresterea tensiunii sanguine si a numarului de batai ale inimii. Totusi, el nu afecteaza cresterea tensiunii sanguine decat daca aceasta se afla sub nivelul normal.

Indicatii: abcese, afectiuni hepatice, pulmonare,angina,atonie gastrica, atonie gastro-intestinala,bronsite cronice,calculi urinari, catar pulmonar cronic, cistita,crestere,demineralizare,diaree,dizenterie,enterita,febra bilioasa,febra tifoida,hipotensiune,inflamatie,inima(afectiuni),iritatii ale pielii, nefrita,nevralgii,orhita,reumatism,scorbum,stari febrile, temperamente bilioase, tuberculoza,tumori.

Mod de administrare

-se poate utiliza saminta sub trei forme: orz curatat, perlat si incoltit(orz curatat desprins din invelisul lui); orz perlat- samanta decojita si albita, apoi lustruita mecanic; malt-orzul incoltit sau fulgii de orz-partea care ramane in sita cand orzul, curatat  de invelotoare, strivit, este cernut ca sa fie despartit de o parte a fainii lui;

Intern: decoct cu 20 g de orz perlat la 1Litru apa-la discretie;

-decoct prelungit de orz decorticat(pana la dechiderea grauntelui): 30-50g la litru de apa; se fierbe 30 minute - este nutritiv si laxativ- la discretie;

-orz perlat pentru  terciuri de cereale(fiertura de cereale de Combray: orz, grau, porumb, fasole uscata, mazare uscata, linte: cate o lingurita de supa din fiecare; se fierbe trei ore in 3l de apa)

-malt, pudra:5-20 g pe zi; simplu sau in terciuri(alimentatia copiilor, a unor persoane obosite, a convalescentilor, a batranilor)

-adaugat ciorbelor si terciurilor-inlesneste digestia;

-maltina:0,20-1,50g pe zi;

-suc de orz verde( din planta de orz verde cand ajunge la inaltimea de 20-30cm-atunci contine cele mai bune resurse nutritive pentru regenerarea celulelor umane)-regleaza tensiunea arteriala, elimina surplusul de greutate in (obezitate), reduce timpul de somn, imbunatateste memoria, da claritate gandirii, este foarte indicat in eforturi fizice sau intelectuale, are efect antiinflamator, revitalizeaza tegumentul, rezolva problema acneei, creste potenta sexuala, elimina necesitatea consumarii calmantelor;

-apa de orz este foarte eficienta; se prepara macerand 20-30g orz decorticat si macinat la 1l de apa

-un alt preparat: o lingurita pudra de orz verde se adauga in 150-200ml apa sau suc de fructe; nu se adauga in bauturi fierbinti; se bea cu inghitituri rare, inainte de masa;

Extern:-faina de orz in cataplasme- inflamatii cutanate;

-macerat din faina de orz- pentru gargare.

In scopuri medicinale se foloseste planta.

Principii active: ulei volatil, substante amare, tanin, mucilagii, rezine, zaharuri etc.

Actiune farmacodinamica. Intern, antiseptic intestinal, coleretic- stimuland secretia biliara a ficatului, colagog-stimuland contractia veziculei biliare si evacuarea bilei in intestin, stomahic, antispastic intestinal, expectorant, antispastic al cailor respiratorii, stimuleaza functiile rinichilor,  antihelmintic.

Extern: antiinfectios, calmant al sistemului nervos.

Utilizari terapeutice. Intern se administreaza in tuse convulsiva, bronsita-datorita uleiului volatil, astm, raguseala. Avand actiune antiseptica puternica, actioneaza asupra ficatului si rinichilor ameliorand starea lor de functionare. Datorita timolului din ulei volatil, ceaiul de cimbrisor poate fi folosit la eliminarea viermilor intestinali.

Principiul amar in asociatie cu ceilalti componenti chimici dau ceaiului de cimbrisor si proprietati stomahice si stimulente, care il fac sa fie un bun tonic in cazul anemiilor.

Extern: sub forma de bai in;reumatism, guta,  calmant al sistemului nervos, plagi purulente. In seboree-sub forma de comprese, pentru tenurile grase.

Contraindicatii: gastrite, enterite, esofagite, insuficiente pancreatice.

Preparare si administrare. Intern, sub forma de infuzie:1-2 lingurite de planta maruntita la 250ml apa clocotita; se bea  in trei reprize in timpul unei zile, de preferinta inaintea meselor principale. Mai concentrat:2-3 linguri de planta maruntita la 250ml apa clocotita: se iau 3-4 linguri pe zi, inaintea meselor principale. Lichidul se bea caldut, de preferinta indulcit cu miere de albine.

Extern, tot ca infuzie: 100g planta, uscata si maruntita, se introduc in 3 litri apa clocotita. Dupa 30minute se strecoara si se introduce in apa din care trebuie sa atinga temperatura de 37grade C. Se sta 15-20 minute inainte de folosire.

Principii active: partile aeriene: un glicozid al esculetinei numit cicorina, inulina, arginina, colina, acid dicafeiltartric sau acid cicoric, levuloza, fier, fosfor, calciu etc.

Radacina contine substante triterpenice amare: lactucina si lactupicrina, inulina, intibina(principii amare), fructoza, pentozane, colina, alfa si beta lactucerol, tanin, ulei volatil, rezine etc.

Actiune farmacodinamica. Intern, datorita principiilor amare, inulinei si colinei, are proprietati eupeptic-amare si colagoge. Datorita uleiului volatil si rezinelor  este diuretic si laxativ. Are actiune hipoglicemianta si antitiroidiana. Favorizeaza digestia si stimuleaza functiile hepatice si renale. Ca depurativ, curata umorile organismului, favorizand eliminarea toxinelor si a produsilor rezultati din dezasimilare.

Utilizari terapeutice. Sub forma de ceai, in asociatie cu radacina de brusture si iarba de trei-frati-patati, se foloseste in furuncoloza si acnee. Se mai utilizeaza in angiocolite, diskinezii biliare, constipatii cronice, hepatite cronice.

In alimentatie, planta este cultivata pentru prepararea cafelei de cicoare, cu proprietati stomahice.

Preparare si administrare. Intern, preparata ca decoct 2 lingurite de radacina maruntita, la 200ml apa rece: se fierbe 5 minute, se bea in trei reprize, inaintea meselor principale.

Principii active: ulei volatil format din: carvona, limonen, dehidrocarvona, dihidrocarveol; lipide, substante albuminoide, substante minerale, amidon, glucide, rezine, tanoizi etc.

Actiune farmacodinamica. Stimulent al secretiilor gastrice, carminativ, galactogog, regleaza functiile stomacului, antiinflamator intestinal, antiseptic gastric si intestinal, diuretic, fluidifica secretiile bronhice.

Utilizari terapeutice. Intern se administreaza in balonari intestinale(carminativ)- usureaza eliminarea gazelor din stomac. Se poate asocia in parti egale cu fenicul si coriandru. In anorexie, marind pofta de mancare. In bronsite, prin fluidificarea secretiilor bronhice. Calmant in colici gastrice si intestinale. In enterocolite. Mareste cantitatea de lapte la femeile care alapteaza.

Nota. In alimentatie, fructele se folosesc ca aromatizant la prepararea supelor, prajiturilor,  etc.

Preparare si administratie. Intern, sub forma de infuzie- o lingurita si jumatate de seminte la 250 ml apa clocotita; se bea in trei reprize, dupa mesele principale.

In scopuri medicinale se foloseste radacina.

Principii active: eugenol(miros placut de cuisoare), tanin, ulei volatin, o heterozida- geina sau geozidul si o enzima- geaza, care dedubleaza geina in vicianoza si eugenol, amidon si substante amare.

Actiune farmacodinamica. Astringent, dezinfectant si calmant intestinal, hemostatic si analgetic; extern ca antiseptic

Utilizari terapeutice. Intern. Datorita taninului, care scade secretiile mucoaselor, permeabilitatea capilarelor si a membranelor celulare, se utilizeaza in diaree si dispepsii gastrice. Datorita eugenolului, care are proprietati antiseptice si calmante, in enterite infectioase. Se mai foloseste in voma provocata de tulburari ale ficatului si bilei.

Extern: Datorita taninului, care precipita proteinele din sange, este utilizat in: hemoragii hemoroidale, menstruatie cu dureri, plagi, gingivite sangerinde. Se mai foloseste in amigdalite(sub forma de gargara). In amestec cu alte plante ca: musetelul, menta, sunatoarea, care au aceleasi proprietati, efectul medicamentos al ceaiului se mareste.

Preparare si adminstrare. Intern, sub forma de decoct: 2 lingurite de radacina maruntita la 300 ml apa rece; se fierbe 30 minute; se utilizeaza in trei reprize, dupa mesele principale.

Extern, tot ca decoct: 3 lingurite la 300ml apa rece; se fierbe 30 minute; se foloseste sub forma de gargara si in aplicatii locale sub forma de comprese.

Nota. Nu se supradozeaza, deoarece provoaca greata si varsaturi, nu se utilizeaza intre mese, deoarece provoaca iritatii gastrointestinale.

Principii active: vitamina C(predomina), pigmenti carotenoidici care dau fructelor culoarea portocalie, un ulei gras in care sunt dizolvati acesti pigmenti, izoramnetol, vitaminele B1 si B2, acid folic, acizi grasi nesaturati si fitosteroli, inozitol si acid nicotinic, ulei volatil etc.

Actiunea farmaceutica. Aport important de vitamine, antidiareic.

Utilizari terapeutice. Intern. Fructele de catina sunt considerate ca o polivitamina naturala si pot fi consumate sub forma de suc,  siropuri,  etc, constituind un aliment accesibil tuturor. Pentru obtinerea acestor preparate, fructele proaspete se storc printr-o presa de struguri sau se freaca pe o sita inoxidabila pentru inlaturarea samburilor; la sucul obtinut se adauga zahar brun sau miere dupa formule obisnuite de preparare, din cartile de specialitate culinara.

Se utilizeaza in avitaminoza(din fructele de catina, uscate , sub forma de ceaiuri), diaree, reumatism si urticarie.

Preparate si  administrare. Intern sub forma de infuzie-2 linguri de fructe zdrobite la 500 ml apa clocotita. Se lasa vasul acoperit 30 minute; se bea fractionat in decursul unei zile. Se poate bea si sucul stors proaspat sau sub forma de vin medicinal(obtinut prin macerare).